Here 4 now, not 4ever

Death & Rebirth

“THIS IS NOT JUST ABOUT THE CLOTHES, IT’S DEEPER THAN THE SURFACE.”

— Andra G.

Opening up about my emotions isn’t always easy for me, but through my art, I’ve found a way to express them that feels more natural. I usually draw inspiration from my personal experiences and the conversations I have with friends and family.This year, for the Tulip festival in San Francisco, I wanted to create a piece that reflects on the connection between flowers and relationships—especially their fleeting nature.

Lately, I’ve been reflecting on how flowers mirror deeper truths about life—about love, time, and growth. Flowers bloom for a short time, and then, just as quickly, they fade away. This short lifespan somehow makes them even more precious when we realize their time is limited. It’s a lot like relationships. We form deep connections with people, and while they might not last forever, they’re still beautiful in their own way. Everyone we love is on borrowed time, and they can be gone in the blink of an eye—just like flowers.

It’s easy to get caught up in the daily grind—work, proving ourselves, constantly running faster and faster while feeling defeated—and in the process, we end up with little time left for ourselves or the people who matter most. The thing is, we keep saying we’ll make time for what matters later, but… If not now, when? When will we choose to slow down, to be present, to really appreciate the moments we have?

Here for now, not forever.

This thought has been on my mind since last year, and it really clicked for me when I had the chance to hear Sahil Bloom talk about “The 5 Types of Wealth.” In his book, he writes about how in Ancient Rome, the concept of memento mori was a reminder that death is inevitable and that time always wins. And in ancient Indian cultures, time was seen as an infinite flow—from creation to destruction to rebirth. Sam Harris once said, “No matter how many times you do something, there will come a day when you do it for the last time.” That really hit me.

Sometimes, we spend so much time on things or people that don’t serve us, and we neglect what truly matters—our own dreams, aspirations, and growth. We forget that forever isn’t really forever, and it’s later than we think. We put things off, thinking there will always be time, but time doesn’t wait for us. If not now, when?

It’s about recognizing that things aren’t meant to last forever, but to live fully in the moment. Even in their end, there’s a chance for renewal. Just like flowers wilt, relationships change and evolve—like the seasons.

In the end, the key isn’t to mourn what’s fleeting, but to truly appreciate it while it’s here. Just like watering a plant helps it survive, nurturing our relationships lets us experience them at their fullest potential while we can.

And, I’ve gotta say, hearing Sahil Bloom talk about all this really made my mind bloom with ideas. Guess it’s a good thing his last name’s “Bloom”—he’s definitely planting seeds of thought that are growing deep in my mind.

So, I’ll leave you with three questions: What truly matters to you? And how are you spending your time to make the most of it? If not now, when?

——————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————

flowers & relationships

Romanian Translation

Nu îmi este ușor să fiu deschisă atunci când este vorba despre emoțiile mele, însă, prin arta mea, am găsit o modalitate mai naturala de a le exprima. De obicei, mă inspir din experiențele mele personale și conversațiile avute cu prietenii și familia. Anul acesta, de Ziua Lalelei, am dorit să creez ceva care să reflecte conexiunea dintre flori și relații, de asemenea, natura lor efemeră.

În ultima vreme, m-am tot gândit la cum florile reflectă adevăruri profunde despre viață – despre iubire, timp și creștere. Florile înfloresc pentru atât de puțin timp, iar apoi, la fel de repede, se ofilesc. Această durată scurtă de viață le face cumva mai prețioase atunci când realizăm că timpul lor este limitat. Este la fel ca în relațiile noastre. Formăm legături profunde cu oameni și, deși poate nu vor dura pentru totdeauna, aceste relații sunt frumoase în felul lor. Toți cei pe care îi iubim sunt în jur pentru o perioadă limitată și pot dispărea într-o clipă – exact ca florile.

Este ușor să ne lăsăm purtați de iureșul zilnic al vieții – muncă, nevoia de a demonstra cine suntem, trăind totul din ce în ce mai intens în timp ce ne simțim învinși, iar în acest proces ajungem să avem tot mai puțin timp pentru noi sau pentru oamenii care contează cu adevărat. Problema este că spunem mereu că ne vom ocupa de asta mai târziu, însă… dacă nu acum, atunci când? Când vom alege să încetinim acest ritm al vieții, să fim prezenți, să apreciem cu adevărat momentele pe care le avem?

Aici, pentru acum, nu pentru Totdeauna.

Acest gând mi-a rămas în minte de anul trecut și am rezonat cu el atunci când am avut ocazia să îl aud pe Sahil Bloom vorbind despre “Cele 5 tipuri de bogăție”. În cartea lui, el vorbește despre cum, în Roma antică, conceptul de memento mori servea drept avertizare că moartea e inevitabilă și că timpul învinge întotdeauna. În culturile antice indiene, timpul era văzut ca un flux infinit, de la creație până la distrugere și renaștere. Sam Harris a spus odată: “Indiferent de câte ori faci ceva, va veni o zi în care o faci pentru ultima oară.” Această declarație m-a atins puternic.

Uneori, petrecem atât de mult timp cu lucruri inutile sau cu oameni care nu au însemnătate pentru noi, neglijând ceea ce contează cu adevărat – creșterea, visele și aspirațiile noastre. Uităm că “pentru totdeauna” nu înseamnă cu adevărat “pentru totdeauna” și că este mai târziu decât credem. Amânăm lucruri, crezând că întotdeauna va fi timp pentru ele mai târziu, însă timpul nu așteaptă. Dacă nu acum, atunci când?

Este vorba despre a recunoaște că lucrurile nu sunt menite să dureze pentru totdeauna și trebuie să trăim pe deplin în momentul prezent. Chiar și la sfârșit, există o șansă de reînnoire. Exact cum florile se ofilesc, relațiile se schimbă și evoluează, la fel ca anotimpurile.

În final, cheia nu este să plângem după efemer, ci să îl apreciem cu adevărat cât timp este aici. La fel cum udatul unei plante o ajută să supraviețuiască, atenția acordată relațiilor noastre ne permite să le simțim la potențialul lor maxim.

Și, trebuie să spun, auzindu-l pe Sahil Bloom vorbind despre toate acestea, multe idei mi-au “înflorit” în minte. Cred că numele “Bloom” (înflorire) are legătură cu asta – cu siguranță, plantează idei care se înrădăcinează adânc în mintea mea.

Așa că voi încheia cu trei întrebări: Ce contează cu adevărat pentru voi? Cum vă petreceți timpul în așa fel încât să îl valorificați la maxim? Dacă nu acum, atunci când?